De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
luni, 14 decembrie 2009
Dragostea...Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Ratacind catre abis...
Merg doar pe strada, o strada pustie avand colturi de beton, sunt o poveste muta ce trece grabita pe langa vitrine de sticla neatinsa. Sunt blocata intr-un prezent nascut in trecut, intr-un trecut ce ma naste continuu. Sa ajung in viitor?
Sunt prizionera in exterior, in fizic, nu mai simt nimic decat rece. Baloane triste de sapun coboara peste mine in lanturi grele de argint. Erau candva usoare vise de copil, iar eu le-am pierdut. Am intarziat la intalnirea cu realitatea, nu m-am sincronizat cu oportunitatile vietii si iata, acum se razbuna pe mine.
miercuri, 9 decembrie 2009
Vreau sa...
Vreau... sa fiu un cal
Vreau... sa merg cu trenul.
Vreau... sa fie cald.
Vreau... sa plec, departe.
Vreau... ca lumea sa fie roz.
Vreau... sa pot zbura.
Vreau... sa fiu la mare.
Vreau... sa pot sa uit.
Vreau... sa nu mai existe durere.
Vreau... sa nu mai plang de tristete.
Vreau... sa nu-mi pierd increderea in mine.
Vreau... sa nu ma despart de el.
Vreau... sa ma iubeasca mult.
Vreau... sa fiu acum cu... CU TINE.
Vreau......
marți, 8 decembrie 2009
Story of a broken heart...
Acum nu mai este ea, nu poate, refuza...
In fiecare zi este la fel. Se trezeste si sta putin in pat. Incearca sa-si demonstreze ca totul a fost un vis urat. Incearca sa-si dovedeasca cat de bine ii este... Dar se ridica din pat si se simte obosita. Se indreapta incet spre baie. Se uita in oglinda si isi spune ca nu este asa de rau... Isi da cu apa rece pe fata pentru ca stie ca o ajuta sa arate mai bine..cel putin asa crede ea. Mereu da drumul la apa inainte sa intre in cada ca sa fie potrivita. Isi da jos pijamaua si in timp ce apa curge se gandeste cat de mult ar vrea sa se duca tot impreuna cu apa si sapunul.
Se gandeste ce bine ar fi ca atunci cand te stergi cu prosopul sa iti stergi si sufletul...cum pe corp nu mai ramane apa asa sa nu mai ramana in tine suflet.
Dupa ce termina se duce in fata dulapului. De obicei statea sa se gandeasca cum va arata in fiecare zi dar nu, nu si acum. Acum pune mana pe ceva la intamplare. Inainte se interesa cum va fi vremea ca sa stie cum sa se imbrace dar nu, nu si acum. Acum nu mai simte nimic din exterior...Acum nu mai culege raze de soare ci trece neobservata printre ele.
Se duce in fata oglinzii si se uita adanc la ea. Deloc nu ii place sa se machieze vara dar o face... o face pentru ca stie ca daca are rimel nu va plange. Nu vrea sa se intinda si sa se uite lumea ciudat la ea.
Isi ia geanta care candva era preferata ei. Credea ca o reprezinta. Acum nu ii mai place. S-a stricat exact cand toata fiinta ei s-a transformat intr-un refuz. Acum nu-i mai place nimic...
Iese din casa sub pretextul ca se intalneste cu prietenele si mananca cu ele. Ai ei sunt incantati cand vad ca a inceput sa iasa din casa si nu mai plange. Dar ei nu stiu ca ea nu face asta.Si numai cand iese cu cineva mananca pentru ca singura nu poate si chiar uita.
In aproape fiecare zi cate un prieten ii spune :"timpul le vindeca pe toate", "asta e, mergi mai departe" , "ti-a spus nu in fata. Ce mai vrei?". Si ea le da dreptate si spune ca maine se va simti la fel de bine cum se simte el. Iarasi el... Unii sunt draguti cu ea si o alimenteaza cu sperante; ii povestesc prin ce au trecut ei si cum s-a rezolvat totul cu un final fericit. Altii sunt realisti si ii spun sa deschida ochii sa vada fericirea care trece pe langa ea pentru ca el nu merita.
Ea ce crede? Ea nu crede nimic. Ea ar vrea sa se culce si sa doarma cu zilele. Sa se trezeasca si sa nu-si mai aduca aminte nimic. Dar cum? Ea nu vrea. Asta e problema. Nu vrea un tot fara el. Nu vrea sa uite asa cum el a putut sa o faca. Nu vrea sa "nu mai vrea".
Ea? Ea vrea sa adune iar raze de soare dar cum sa faca asta cand nu le mai vede? Cum sa faca asta cand este furtuna? Cum sa uite de data de 23 si de iarna cu el? Cum sa nu traiasca vara cu el? Cum sa faca toate astea cand isi aminteste ca si el a spus o data " imi imaginez cum va fi fara..."?
Cum sa faca toate astea cand ea stie, simte cum e fara...
Eu aici,tu acolo...niciodata noi!
miercuri, 25 noiembrie 2009
Leapsa de la Roxxx
In ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi?
Cal.
Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă?
Persoanele iubite.
Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?
Personalitatea.
Care-i culoarea preferată pentru haine?
Negru.(stiu ca este nonculoare)
O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi?
Emiratele Arabe Unite
Citatul/zicala preferată:
Fi tu insuti schimbarea pe care vrei sa o aduci in lume.
Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci?
Sa pot canta.
Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul?
As sta cu EL.
Mai departe celor din blogroll.
luni, 23 noiembrie 2009
Departe de valuri...
El te-a facut sa te simti bine. Si tot el te-a facut sa plangi dupa el. Mereu iti vin in minte imagini. Imagini care probabil ai vrea sa le uiti. Dar nu poti. Parca te urmaresc. Nu vor sa te lase in pace. Vor mereu sa iti aduci aminte de ceea ce ai facut, bine sau rau, cu ”el”. Poate nu e ”el” cu care vei ramane pentru totdeauna. Dar este ”el” al adolescentei tale. Asa crezi tu cel putin, dar poate chiar asa e. Amintirile, sentimentele care le-ati impartit iti raman mereu in minte. Te urmaresc. Parca cineva ar vrea sa iti tot aduci aminte de trecut si sa te faca sa plangi. Dar poate nu este asa. Poate… si acum zic poate, pentru ca e doar un poate, poate si el simte la fel ca tine. Poate si pe el il urmaresc amintirile. Dar nu ai de unde sa stii asta. Cand erati impreuna, lumea nu mai exista, timpul se oprea in loc. Erati doar voi doi. Tot ceea ce conta erau atingerile, saruturile, mangaierile. Tot ceea ce conta erati VOI. Dar acum acel ”voi” nu mai exista. S-a dus. Parca unul din voi a fost luat de valurile marii si dus in larg, in nemarginitul ocean. Dar valurile se si intorc. Cand acestea ajung din nou la mal, voi o sa va intalniti din nou. Cand tu vei pasi spre el, cautandu-l, o sa-l vezi stand pe plaja, cu un zambet trist pe fata, gandindu-se la ceea ce a gresit si ce iti va spune cand te va revedea. Dar tu, dupa timpul in care ai stat fara el, i-ai dus dorul si amintirile te-au urmarit, o sa uiti toate greselile facute in trecut. Si atunci timpul se va opri din nou. Si veti avea alte amintiri, alte trairi. Mai intense si mai profunde decat cele din urma. Si iubirea voastra va creste. Apoi, dupa toata iubirea pe care o veti imparti, el va fi luat de valurile marii, iar tu, crezand ca el te-a parasit, vei merge incet, incet pe plaja, pe malul marii, vei atinge apa si iti vei aduce aminte de primul vostru sarut, prima voastra mangaiere, prima voastra cearta… Si atunci va veni el, te va lua in brate si iti va promite ca nu va mai pleca niciodata. Iar tu il vei crede… Si veti fugi amandoi, departe de valurile si de spuma marii, care v-au despartit de atatea ori. Si va veti iubi. Si nimeni nu va mai putea sa va desparta.
miercuri, 18 noiembrie 2009
Pentru cel ce a fost ,este si va fi...ION CHESCA
Cu totii am pierdut sau vom pierde mai devreme sau mai tarziu pe cineva drag.
Moartea e ceva intangibil, ai spune, pentru un tanar, si totusi doar la o clipire distanta pentru un batran.
Poate ca ne simtim neputinciosi in fata acestui gand maret, inevitabil intr-o viata de om. Este si normal, orice fiinta se naste, traieste si moare.
Si totusi care este motivul datorat lacrimilor pe care le varsam, desi acceptam atat viata, cat si moartea ca pe un dar?
Inca nu am gasit raspunsul... Inca il mai caut...
Sunt momente in care te pierzi printre ganduri, iti amintesti cu drag despre cel sau cea care nu mai este, plangi si suferi fara ca nimeni sa te vada, pentru ca suferinta te face slab.
Privesti nostalgic ziua de ieri, iar ziua de azi iti pare un nesfarsit desert de crime, de suflete ratacite si de linisti apasatoare...
Doar un pustiu incarcat de tristete...
Si totusi unde a disparut zambetul de pe fata ta? Chipul celui sau celei ce pierde ceva il distingi intr-o multime de rasete si zambete. E acea tacere pe care o simti in jurul lui, o privire pierduta, o lacrima scurgandu-i-se pe obraz.
Si poate uneori il arati cu degetul sau il compatimesti, insa stii undeva, inauntrul fiintei tale, ca si tu vei trece prin aceleasi stadii cand vei pierde pe cineva drag.
Cine stie ? Poate vei suferi si mai mult, poate vei pierde ceva si mai important, poate vei ramane fara" ton raison d’etre"...
Cine stie ? Prea multi de " poate "..
The end is still unwritten...
Ai spus ca nu exista repere. Timpul este doar o definitie a ce vrem noi sa fie, o ingradire a spatiului vital, o presupunere tampa ca ne ducem in aceeasi directie, dar atunci, de ce ma simt atat de departe de tine?
Cateodata as vrea sa ma contopesc macar o clipa cu fostul eu, si sa vad prin ochii unui copil fantezist lumea. Poate nu mi s-ar mai parea ca stereotipul domneste peste o viata haotica, in care tocmai ordinea te scoate din rutina imprevizibilului. As vrea sa stiu ca nu exista ziua de maine, tocmai ca sa pot savura ziua de azi si sa uit de cea de ieri.
Si, cel mai mult, imi doresc sa incetez sa sper. Sperantele sunt inutile cand constientizezi ca de fapt nu stii nimic. Ai putea pasi oare cu ochii inchisi spre o mare iluzorie pe care ti-ai construit-o doar ca sa scapi de realitatea induiosator de vulnerabila?
Imi lipsesc noptile albe. Imi lipsesc noptile cu mine insami. Imi lipseste propriul alter-ego, propria indoiala, cateodata sunt paradoxal de sigura cand tot se naruie in jurul meu. Poate daca as reusi sa ignor soarele care rasare zi de zi, as reusi sa ma detasez de constientizarea propriei existente, si ar fi mai bine, pentru mine, pentru tine, pentru toti.
Insa in fiecare dimineata ma trezesc constienta de carnalitatea propriului corp. Ma dezgusta perisabilul, si nu de multe ori fantezia m-a condus spre o descompunere degradanta, insa spre un suflet liber. Am putea oare renunta la clisee si am putea intra intr-un abis incolor, unde nepasarea este acea celebra binecuvantare? Am putea sa spunem nu vietii, doar s-o facem sa flirteze cu noi, si sa o asteptam sa se intoarca inapoi plangand si dorind sa ne ridice din balta de negru in care zacem?
Si totusi, noptile adanci ma fac sa rad. Cat de nesemnicativ poti fi, cand stelele se sting de la sine si luna aia blestemata e acolo chit ca o vedem sau nu?
M’am pierdut pe drum, asteptand ca soarele sa-mi schiteze un zambet.
joi, 12 noiembrie 2009
Catre moarte trecand prin viata...
...Privind grandoarea cerului instelat , in coltul intunecat al mintii mele o idee se infiripa. Care este rostul vietii ? Nefiind capabili sa atingem frumusetea stelelor de ce mai incercam ? Nu exista nimic maret in constructia trupului nostru , totul atat de ambiguu , un cuvant care este nedefinit – frumusete. Rasa umana e atat de slaba , atat de aroganta , atat de egoista , atat de proasta incat ne distrugem usor usor singuri. Singurul nostru “lucru” de pret ne este sufletul , anima , cuget , gandire , constiinta. Dar nici el nu scapa , este murdarit , aruncat la gunoi … ce trist , ce patetic.
Ce stiu despre Paradis ? Stiu ca e format din eu si tu , tu si eu. Dragostea nu cunoaste posesivitatea , nu cunoaste gelozia , nu cunoaste minciuna – e sincera mereu. Ce mai stiu despre Paradis ? Ca nu este un loc pe Pamant , sau in Rai – ci in mintea mea si a ta. Cum este ? Gandeste-te la o carte … iar noi ii umplem zilnic foile cu dragostea noastra – in fiecare zi o noua poveste.
Cine este Dumnezeu ? Eu. Cine esti tu ? Dumnezeu. De ce ? Pentru ca tu esti eu si eu sunt tu – suntem 2 dar defapt unul. Suntem un suflet , unul singur iar lumea noastra este Universul.
Eu sunt mana iar tu esti creionul – impreuna desenam lumea. Eu sunt pixul tu esti cerneala – impreuna scriem lumea. Si tot asa … si tot asa – pana cand unul dintre noi scrie Final.
Oamenii sunt indecisi , stupizi , ignoranti – se privesc in oglinda si se intreaba cine sunt. Eu ma uit in oglinda si stiu ce sunt – nimic. Sunt gol , desert , vid – sunt sec , pustiu. De ce iti arunci viata , cand poate este singurul lucru valoros ce il ai ? Aici gresesti mereu , iar cum istoria se repeta , vei gresi mereu si iarasi pana cand te vei stinge. Speri toata viata un loc mai bun , ceva mai bun , orice – si cand moartea vine o imbratisezi ca o iubita pierduta , of neghiobule cat ai gresit. Viata e pretioasa , e dura , rea , cruda dar si frumoasa ,magnifica , superba. Tu o privesti ca o plimbare inevitabila catre moarte , un drum de initiere spre ceva necunoscut. Dar inveti atatea lucruri iar cand moartea te ia constati ca nu ti-a servit la nimic… iata ironie. Te chinuie , te macina ? Priveste spre altceva… iubeste ca si cum nu ar mai fii alta cale , traieste ca si cum ar fi sfarsitul , saruta pana ramai fara suflare – ca sa dai vietii un sens.
luni, 9 noiembrie 2009
Raul este bun
Nu poti crea frumosul daca nu stii ce e uratul.
Nu poti spune adevarul daca nu cunosti minciuna.
Nu poti tanji dupa lumina daca nu ai stat in intuneric.
Nu poti sa-ti doresti iubire daca n-ai simtit cum e ura.
Nu poti sa simti fericirea daca n-ai indurat durerea.
Daca n-ai vazut uratul si nu te-ai speriat, daca n-ai mintit si n-ai regretat, daca n-ai stat in intuneric si nu ti-a fost frica, daca n-ai urat si suferit, tot ce-i bun e in zadar.. caci tot ce-i bun il iei ca si cum il meriti, ca si cum e de la inceput al tau… daca nu simti amarul noptii reci nu vei aprecia gustul fin si dulce al unui rasarit de soare… daca nu e rau, bine nu e, nu un bine atat de bun… adica..zi-mi…acum crezi ca raul este bun ? atunci de ce-ai mai vrea sa mori chiar daca simti ca raul te sfasie in interior ? nu realizezi ca e un plan bine pus la punct ? gandeste-te doar atat… gandeste-te la curcubeul ce apare dupa un potop… mai vrei acum sa mori cand stii ca lacrimile-ti vor forma un diamant ?
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
Te iubesc asa cum oamenii au uitat sa o faca. Eu insumi am uitat daca te iubesc pentru a pastra o traditie mai veche decat gandul sau cuvantul, sau pentru ca atunci cand am realizat prezenta ta toate dorintele mele au devenit una: sa fiu tu.
Imi place sa imi demonstrez dragostea in singuratate, in liniste. Vocea mea catre valuri ma face sa ma simt sparta. Ingan un refren antic, pe care il stiu si adancurile si soarele; luna ma stie ca pe un client fidel, adresand intrebari mute, astepand surd raspunsuri multe.
Nu ma atinge nimic; nu mai sunt om. Iubirea mea e un vals pierdut printre pasii mult prea complicati. Iubirea noastra e un ring tocit de dans pe care toate marile iubiri si-au tasat locul, in maratonul sufletelor pereche. Si noi, noi stam pe margine, iubind si adorand de la distanta. Eu am devenit tu si tu ai devenit eu. Nu ne-a ramas decat sa iubim ceea ce suntem. Sa ne scoatem pantofii si sa cautam incet linia apei sub anii trecuti fara noi, sa ascultam tacerea inimilor de piatra si sa putem zambi.
Iubirea noastra se distinge prin fericirea distrata, nobila ce ni se citeste pe chip. Esti ca un actor ratacit pe mult prea multe scene, decis sa joace o singura piesa; piesa noastra de rezistenta.
Eu? Stau pe un pod cu picioarele in apa zambind la imaginea ce se incapataneaza sa ramana intacta. Si te astept, de data aceasta cu siguranta venirii tale in sprancelene arcuite.
Ai inteles din prima zi ca nu indraznesc sa iti vorbesc; cuvantul sparge uneori si tu esti cercul perfect.
Totul e atat de molatec, resemnat si fericit. Ca un apus fara innoptare. Sarbatoarea noastra, pentru care am invatat chiar si pasii complicati de dans.
Noi? Noi ne-am iubit dintotdeauna zambind, zambetul. Nu avem istorie caci nu suntem oameni, nu avem povesti dar putem povesti fiecare clipa in mii de feluri.
Raze de soare si baloane de sapun intr-o livada de ciresi infloriti.
Te iubesc!
vineri, 6 noiembrie 2009
Sunt o fiinta care nu crede in dragoste, dar o lasa sa isi arate fata urata de fiecare data, chiar daca atunci, sunt un umil cersetor al promisiunilor in van. Stapanesc ura, imi este crezul, religia si nu in ultimul rand, modul prin care ma exprim. Ura iti da ceva in plus fata de dragoste si acel lucru nu este neaparat fericire sau lipsa coerentei prin care nu reusesti sa termini o propozitie. Ura in comparatie cu dragostea, iti da respect. Respect prin frica! Frica prin impunere! Ca orice sentiment, ca orice ideal, te va inghiti, te va manca de viu pe interior si exterior atunci cand i te vei supune din toata fiinta ta. Fiecare lucru trebuie luat putin cate putin...pentru ca fiecare lucru care iti da satisfactie, creeaza dependenta. E ca un drog sau un vierme care creste mancand cate putin din tine, ca un demon, inversunat si razbunator care nu moare decat odata cu tine
Sunt un produs protoplasmic si o enigma proprie.
Nascuti in prapastia cu vise spulberate…
…Ne innecam cu alcool si ne otravim cu fum de tigara, ne alinam durerea cu droguri prescrise de medici si ne prefacem ca totul este perfect.
Ceasul cu alarma ne sparge timpanele la prima ora, iar dusul ne loveste violent peste corpul adormit, ne asezam la masa, incercand sa inghitim micul dejun, de parca ar fi verde de Paris.
Hainele ne ascund culoarea pielii, in timp ce pornim spre munca, precum niste sclavi. Tentele de gri, alb si negru ne inunda viata si privirea, iar gustul marului rosu si copt e atat de departe de zilele copilariei.
La munca suntem tratati ca niste nimicuri, primim doar salariul pentru a-l da inapoi la facturi, mancare si îmbracaminte, dar nu pentru alte necesitatii.
Pe strada, totul se misca rapid, dand impresia ca vrea sa fuga, dar singuri care trebuie sa fugim suntem noi, obositi, stresati si ucisi de tot ceea ce ne inconjoara.
Seara, ne intoarcem acasa si aprindem televizorul, doar pentru a ne vedea adevarata natura, sa vedem cat de malefici suntem, realizand intr-un final, ca am ramas animalele insetate dupa sange. Ne place şi ne hranim cu violenta, rautatea vazuta la altii, dar fara sa ne dam seama suntem impinsi usor, usor spre nebunie.
Din cand în cand scapam, dar suntem atrasii cu un magnet inapoi la monotonia vietii umane. Suntem constienti ca nu avem scapare, iar daca scapam, ne intoarcem, de parca ar fi un drog, fara de care nu am putea trai.
Mergem la doctor cand suntem la pamant, dar nu primim altceva decât vitamine sau droguri, pentru a ne continua munca de zombie al societatii.
O data la saptamana, ne intalnim cu prieteni, in acelasi bar sau restaurant, unde comandam alcoolul sau mancarea care ne placea intr-un trecut sters, dar gustul nu-i la fel şi dupa ne intrebam de ce continuam sa repetam greaeala, asemenea unui sociopat, care nu poate recunoaste adevarul.
Vrem sa parem fericiti, ca si cum, viata ne este perfecta, ne mintim pe noi insine si dupa prietenii, nu putem sa vorbim decât despre servici si nimic altceva.
Vrem sa parem fericiti, cand defapt suntem niste roboti construiti din carne si oase, oameni nefericiti, care nu stiu altceva decat rutina.
Ne intoarcem acasa, ne asezam in pat, intre patru pereti, de caramida si nu vorbim decat cu noi insine, pentru ca nu avem pe nimeni alaturi cu adevarat, oricum maine va reincepe ciclul robotizat al vietii.
Intr-un final murim, îmbatati de tristete udata cu alcool ieftin, dar suntem înlocuiti repede de alte furnici uriase, care ne continua munca pentru a ascunde adevarul de minciuna.
Nu ne dam seama, realitatea este hipnotizanta, medicamententoasa si ipocrita. Credem ca vom fi retinuti pentru cine stie ce munca colosala, dar defapt, murim innecati in sangele celui care ne urmeaza ….
marți, 3 noiembrie 2009
Doar citeste!
Incepe cu putin, incepe cu o floare si se va face primavara, incepe cu un zambet, cu un cuvant frumos, cu un mic dar, cu un gand bun, cu o fata senina si o minte doritoare de schimbare…
Nici nu stii cat de mult contezi petru lume, nici nu stii cat de mult poti sa faci numai daca zambesti unui om trist sau ii spui o vorba buna… Inseamna mai mult decat iti poti imagina.. si va tine minte, va tine minte mereu si va face la fel….. Ofera iubire, ofera bunatate si vei primi si tu atunci cand vei avea mai mare nevoie… si daca « premiul » se lasa asteptat continua sa oferi…. Intr-o zi vei intelege ca ai primit in fiecare secunda cand ai dat, bucuria de a vedea ca ai facut pe cineva sa zambeasca e cel mai nepretuit dar pe care il poti primi, atunci vei stii de ce esti aici, vei stii cat contezi, vei stii ca esti nepretuit… Oricine ai fii acum tine minte ca TU poti ajuta sa schimbi lumea… Toate’s in dar tie, ia-le si da-le mai departe…
vineri, 30 octombrie 2009
Cosmaruri spulberate de un nou inceput...
Intre patru pereti tristi dainuieste o liniste dementiala...tremur in soapte... La caderea noptii ma cuprinde un puternic fior...ce se continua cu o melancolie ametitoare....Un urlet mut imi inunda inima...coboara in vene... numai simt,numai aud,numai iubesc ceea ce am....tot ce vad este ceata.. cuprinsa de o imagine infinita...doar o atmosfera rece si apasatoare care simt ca nu se mai sfarseste...Vad doar chipul tau fals, ce a lasat in urma lui o inima pustie...Mi-e dor de ce-a fost inainte si totusi incerc sa sterg totul dar nu pot,ma doare... atatea amintiri vii in memoria mea,acum sunt numai sperante innodate de trecerea timpului...Imi amintesc atatea lucruri atatea ganduri apasatoare ce ma framanta...Tot ce mi-a ramas au fost vise spulberate in clipe trecatoare...dar...suspin pierduta,am nevoie de acel inger pur,inocent care sa-mi lumineze calea...sa ma ia de mana... sa fugim printre stele,sa ma oglindesc in sufletul lui de o frumusete patrunzatoare,dar acum nu e decat un gol ce imi secatuieste sufletul,un vierme ce ma roade pe dinauntru,numai e nimic din tot ce a fost.Un dor ucigas imi mistuie inima,ma coboara si ma inalta pe aripile vantului...De ce nu te arati odata?!De ce nu ai parcurs distanta ce ne leaga?Pentru ca tu nu esti aici,pentru ca eu nu sunt acolo,pentru ca ai renuntat usor.Plutesc in singuratate,nimeni nu ma aude... Tu esti departe,nu stii ce simt.M-ai invatat sa te iubesc,M-ai invatat sa accept sa te pierd,adu-mi visele neimplinite,ineaca-ma in propriile lacrimi...Zambetul tau imi oglindea sufletul,acum mi-a ramas expresia sadica...ochii in sclipiri demonice...un raset sardonic alcatuit din amaraciune... un inger decazut.Glasul meu se hraneste cu soapte in ore tarzii,chinul ma patrunde tot mai intens,In lacrimi imi simt ochii vii,numai in tine imi vedeam fiinta implinita,in tine ma regaseam.Spini adanci imi patrund inima,tot ce ating pare imortalizat...tot ce vad este mort...tot ce aud este un strigat dezolant,un sunet de chitara trista..Se lasa intuneric...gandurile imi sunt ratacite...Stiu ca va fi din nou...SI iata ca acum se renaste...
Un nou inceput...
PS:Te iubesc:X!
duminică, 25 octombrie 2009
22 lucruri importante pentru mine
1 Bondarel :-))
2 playlist-ul meu
3 sit-urile cu aforisme
4 colegi
5 tv-ul
6 filmele de dragoste
7 pc-ul meu
8 somnul
9 mancarea
10 telefonul
11blogul meu:X
12liceul
13 Coca-Cola
14 engleza
15 tot ce are legatura cu filozofia
16 brother
17 yahoo messenger
18 glumele lui Mickey
19 Microsoft Office PowerPoint 2007
20 Dinamo=))
21 7 days max
22 mami
Mai departe:EDY,Razvan,Stefania, si cine mai doreste...
duminică, 18 octombrie 2009
Amintiri facute scrum…
De fiecare dată, când în mod absurd mă gândesc la tine, subconştientul meu îţi refuză numele, îţi refuză amintirea şi deopotrivă chipul, iar sufletul le-ar lua pe toate la un loc şi le-ar frânge cu patos între gheare. Încerc de multe ori să mă înteleg, să-mi explic de ce naiba nu te-am uitat încă, de ce mă tot gândesc aiurea la ce n-a fost să fie. Şi pe lângă asta, în puţinele mele excese de vin roşu, mă gândesc să sun prima persoană care-mi vine în minte, ca să am cui să mă lamentez. Atunci când în mintea mea confuză amintiri învechite se izbesc una de cealaltă, când ceaţa de melancolie îmi învăluie până şi ultimul neuron, când ultimul strop de vin ameţitor de roşu şi de limpede îl închin în cinstea nefericirii mele şi în cinstea vorbelor tale goale, iar apoi îl beau dintr-o înghiţitură, dezgustată fiind de gustul excesiv de amar ce mi-l laşi de multe ori, la dracu`! Tot la tine mă gândesc! Ce e cel mai rău e că te compar cu fiecare persoană nouă în viaţa mea şi culmea! Tu ieşi mereu în avantaj. Nu ştiu, dar nu-ţi meriţi locul pe care încă îl mai ai "rezervat" în sufletul meu parcă obsedat şi posedat în acelaşi timp, şi care nu pare să se mai vindece niciodată, nici măcar de ploile de soare blând ce-mi curăţă uneori rănile. Şi în ciuda acestui fapt, totuşi nu te vreau! Nu te mai vreau în viaţa mea, nu vreau nici măcar să te mai văd, pentru că inima mea ar plânge cu lacrimi de sânge, iar trupul meu s-ar sparge în mii de cioburi de sticlă, ce ar tăia tot ce le vine în cale, până şi vantul care n-are nici o vină. El care în briza mării îmi mângâie fugitiv părul lung – un zmeu falnic în vânt, purtător de linişte -, ştiind că e singura mea dorinţă. Când credeam că poate fi mai bine, nu ştiu ce-ai făcut că iar te-ai întors. Semeni cu acele stafii care mereu se întorc în lumea celor vii, ori pentru că au terminat ce aveau de facut în viaţa reală, ori nu se simt încă pregătite să înfrunte noua viaţă, de pe tărâmul celălalt. Aşa eşti tu pentru mine.
Aş vrea să-ţi ard numele şi amintirea, să le privesc arzând în flăcări, să văd cu proprii mei ochi că s-au stins de tot mistuite de focul sălbatic şi că nu se vor mai întoarce niciodată. Iar scrumul lor să-l strâng în palme, să-l suflu cu toată puterea mea până în depărtare şi să strig tare în urma lui: "dispaaaaari!"
PS:Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare.Orice asemanare cu realitatea este pura coincidenta.
sâmbătă, 17 octombrie 2009
Noapte de octombrie…
Un nou inceput mort inca din stadiul de idee. Vara, celebra vara danseaza printre razele calde de soare ale unei zile uitate demult. S-au schimbat multe, si totusi, tot e la fel. Sau poate mai rau. Aceleasi sunete de orga bisericeasca strapung linistea unei nopti reci ca marmura de octombrie, in speranta ca amintirile vor muri undeva, intr-un colt de praf. Insa nu e asa. Amintirile dor, si dor cu atat mai tare cu cat tacerea e mai adanca si mai profunda.
Prea multe sentimente, amestecate intr-una sfanta Durere, menita sa ne demonstreze ca INCA traim si ne numim OAMENI [mai mult sau mai putin], aceleasi urme inexistente lasate peste ziua de ieri in speranta ca cineva va face ziua de maine un azi mai bun. Sau nu.
Singuratatea, sau fuga de singuratate, o eterna cursa numita "iubire", o amagire verde despre cum ar trebui sa arate o anumita viata intr-un cuplu...mecanic.
Lacrimile au incetat de mult de a mai fi conditionate de ceva/cineva. Se nasc atunci cand vor si nu mai mor niciodata. ELE nu pot muri. Dumnezeu poate. Toti putem.
marți, 13 octombrie 2009
duminică, 11 octombrie 2009
O zi din viata lui Narcis...(part 1)
Narcis ,mitul ce a dat o noua notiune "cea de narcisist".Esti tu oare un mic sau un mare Narcis?Raspunsul e sigur da,deoarece toti avem in adancul sufletului nostru o mica particica rupta din el si ascunsa in noi.Iubim sa ni se faca complimente, iubim sa ne privim in oglinda si sa ne contemplam imaginea:Ne iubim pe noi!Dar oare il iubim pe cel de langa noi?Sau doar iubim :imaginea noastra reflectata prin spectrul lui,Eul nostru vazut de el.Acesta ajunge oglinda noastra care ne spune ca noi suntem cei mai frumosi din lume iar noi ajungem sa iubim imaginea din oglinda nu oglinda.Dar oglinda aceasta va reflecta mereu aceasi imagine ,mereu aceleasi complimente si noi ne vom plictisi, vom cauta alta .Cea ce ne place sa auzim de la idolul nostru sunt laudele la adresa noastra si adesea autoportretrul nostru social retusat in asa fel incat sa ne flateze .Ceea ce e fardul pentru infatisarea noastra fizica este si simulatia si disimulatia-incosntienta sau constienta-pentru portretul nostru moral.In iubire pozam ca in fata aparatului de fotografiat si suntem in stare sa transfromam partenerul nostru de viata in 'photoshop' pentru ca poza sa fie cat mai reusita.
De aceea sufletul lui Narcis este atat de pustiu si rece ,deoarece nu va simti niciodata caldura contactului sufletului sau cu un alt suflet.El va tinde mereu sa se intoarca la eul sau,pe care il va omagia asemeni unui zeu tot restul zileleor.
PS:Te iubesc,Narcisistule!
sâmbătă, 3 octombrie 2009
My best:X
Acest post este dedicat lui,un baiat amuzant ce reuseste sa ma faca sa zambesc de cate ori am impresia ca imi este imposibil sa o fac.Il cheama Mickey,si este una dintre persoanele pe care le pretuiesc cel mai mult pentru simplul fapt ca :e asa cum vrea el sa fie nu cum vor alti ,este matur,este amuzant,este talentat si lipsit de defectele societataii contemporane(ura,invidie).
Poza de mai sus este poza noastra si numai a noastra.Dar ca sa incep cu inceputul trebuie sa o iau de la inceput :el este cu 4 zile mai mare ca mine,posibil pe el il cunosc de cel mai mult timp dar destinul a facut in asa fel incat sa il pot cunoaste cu adevarat in urma cu un an,acum imi place la nebunie sa imi petrec timpul cu el si de aceea am considerat ca este vital sa ii arat cat de mult inseamna pentru mine.Randurle de mai jos nu imi apartin dar sunt pentru Tine Mickey:
Prietenul adevărat e cel care nu te judecă,
E cel care ştie cine-ţi aduce lacrimile şi cine-ţi pictează zâmbetul.
E cel care e alături de tine în cele mai bune momente şi în cele mai oribile coşmaruri.
E acel care atunci când eşti trist, ştie să-ţi facă lacrimile să sece.
Prietenul adevărat e cel care ştie ce să-ţi spună pentru a-ţi da un vizor de speranţă.
E cel care ştie atunci când căzi să-ţi dea mâna,dar uneori te lasă să te ridici singur.
E acela care te cunoaşte şi nu vrea ori speră să te schimbi vreodată .
Te iubeşte pentru fiecare clipă petrecută alături de el, cu bune şi rele.
Şi e alături de tine pentru a-ţi bucura sufletul.
Prietenul adevărat e acela care ştie să ierte, dar şi să ceară iertare.
Cel ce nu te abandonează nicicând,
Ce-ţi face aripile să crească,
Care crede în tine înaintea nimănui.
E acela care-ţi spune adevărul indiferent cât de dur ar fi, pentru că urmează să te vindece şi să-ţi dea umărul sau.
Prietenul adevărat e o persoană care nu te lasă, nu te abandonează, nu te trădează. Nu e trufaş ori egoist. Răbdător şi iubitor. Sfătuitor şi mereu lângă tine.
Nu-l lasă să plece, căci la sfârşit e întuneric .. şi mult rece .
Here i am!!!
Sunt aici,poate nu am vrut poate nu mi-am dorit asta dar iata-ma,in lumea asta plina de ura ,suferinta ,durere dar si fericire, zambete ,iubire.Nu am ales niciodata daca vreau sa fiu aici,acest drept mi-a fost refuzat la nastere,poate ca a fost mai bine asa sau poate ca nu.Ce putem face noi acum ?Nimic.Trebuie doar sa ducem la sfarsit ce am inceput sau mai bine spus ce au inceput alti pentru noi si apoi ne-au lasat aceasta povara/dar.
Suntem oameni si nimic mai mult,suntem niste schite realizate de Marele autor iar bataile inimii noastre sunt doar mazgalituri,sentimentele doar umbre creionate perfect ,viata nu este o stiinta ci o arta asa cum spunea si Samuel Butler.Atunci daca viata e o arta si noi nu avem talente artistice de inalta clasa ce ar trebui sa facem?Sa ne lasam in voia creionului ,sa plutim pe valurile indiferentei asteptand urmatoarea linie pusa pe hartie?Nu!Trebui sa invatam ,chiar daca nu avem aceste talente artistice trebuie sa le imitam :Daca vei juca rolul unui artist vei deveni unul ;trebuie sa ne metamorfozam in mari pictori ce isi vor face tabloul vieti in multe culori ce nu il vor lasa doar in stagiul de schita.Dar sa nu uitam niciodata ca in esenta suntem tot noi,acei oameni lipsiti de talent dar care nu au vrut sa renunte la lupta.
PS:Te iubesc:X!
marți, 22 septembrie 2009
Happy birthday to me:X
joi, 3 septembrie 2009
Broasca si scorpionul...
Un scorpion care dorea sa treaca un rau a rugat-o pe broasca:
- Ia-ma si pe mine in spinare.
- Sa te iau in spinare! a raspuns broasca. Nici nu te gandi! Daca te iau in spinare, dupa cum te stiu, ai sa ma intepi si am sa mor!
- Nu fi proasta, i-a spus atunci scorpionul. Nu-ti dai seama ca, daca te intep, ai sa te duci la fund, iar eu, care nu stiu sa inot, am sa ma inec?
Cele doua vietuitoare au mai vorbit astfel o vreme, iar scorpionul s-a dovedit atat de dibaci, incat broasca a primit sa-l treaca pe malul celalalt. L-a luat, asadar, pe spinarea ei, umeda si lunecoasa, i-a spus sa se tina zdravan si a pornit sa treaca raul.
Cand au ajuns la mijloc, unde apa este mai adanca, scorpionul a intepat-o pe broasca. Aceasta a simtit cum otrava ii patrunde in trup si a inceput sa se duca la fund, cu scorpion cu tot.
"- N-am ce face, a raspuns scorpionul, inainte de a fi inghitit de apa rece a raului. Asta mi-e firea."
luni, 31 august 2009
...
luni, 3 august 2009
Back again!!!!!!!!
vineri, 17 iulie 2009
Michael's way.
Michael a platit scump pentru acest mare dar pe care ni l-a lasat:
hit-urile, show-urile, miscarile de dans... Acum este randul nostru sa facem un gest care sa dovedeasca dragostea si aprecierea pe care o simtim pentru "Regele muzicii pop".
ProFM crede ca Michael Jackson merita sa aiba o alee in Bucuresti care sa ii poarte numele. Insa pentru ca acest lucru sa se intample, e nevoie ca fiecare dintre voi sa completeze formularul alaturat.
Cei care vor sa ii multumeasca lui Michael pentru tot ce a lasat in urma o pot face alaturandu-se intiativei ProFM, in urma careia o aleea din parcul Herastrau ii va purta numele.
Campanie realizata cu sprijinul MTV, sustinuta de *Nova Music/ Sony Music.
Click here .
PS:Continutul acestui post nu imi apartine,el fiind copiat de pe sit-ul PROFM.
The first" Moon walk"
Astazi ,20 iulie 2009 se implinesc 40 de ani de la acest eveniment care a ramas in istoria omenirii,o pagina importanta dar foarte controversata de iubitorii teoriei conspiratiei.Cu toti stim cuvintele faimoase rostite de Armstrong cand a pasit pentru prima oara pe "pamant extraterestru": "That's one small step for [a] man, one giant leap for mankind."
Daca doriti sa vizionati filmulete sau alte materiale legate de Apollo 11,astronauti sup prima asenelizare: http://www.nasa.gov/mission_pages/apollo/40th/ ,aici aveti pagina NASA,destinata serbarii a 4 decenii de la "The 1st Moon Walk".
miercuri, 15 iulie 2009
ManeloMania
Daca inca nu v-am convins sa participati la preselectie va prezint cum arata o zi de munca la studioul distinsului Bursuc.
Da nu vi sa parut domnul Bursuc inca nu stie ca pluralul cuvantului accent este accente nu accenti.Poate data viitoare.
marți, 14 iulie 2009
luni, 13 iulie 2009
"Un orgasm pe zi tine doctorul departe"
Elevii din Marea Britanie sunt indemnati sa aiba un orgasm pe zi
Mai mult, copiii sunt indemnati sa consume zilnic fructe si legume, sa faca sport cel putin 30 de minute pe zi, de trei ori pe saptamana.
Autorii pliantului spun ca de prea mult timp expertii s-au concentrat asupra sexului protejat si a relatiilor, ignorand motivele principale pentru care majoritatea persoanelor fac sex.
Steve Slack, directorul centrului HIV si Sanatate Sexuala din cadrul NHS, unul dintre autorii pliantului spune ca initiativa lor ar putea incuraja multi tineri sa amane momentul in care isi pierd virginitatea, astfel incat atunci cand o vor face sa fie siguri ca experienta va fi una placuta.
Slack mai precizeaza ca, daca tinerii din ziua de azi sunt suficient informati despre sex si sunt capabili sa ia singuri decizii in cadrul relatiei cu persoana iubita, atunci au tot dreptul la o viata sexuala placuta intocmai unui adult.
Avertisment NASA: grosimea banchizei arctice s-a redus dramatic din 2004
Pentru a afla grosimea ghetii, satelitul ICESat a determinat cat de mult s-a ridicat aceasta deasupra nivelului oceanului. Astfel, s-a descoperit ca din 2004 grosimea stratului de gheata scade alarmant cu 15 centimetri pe an.
Mai mult, suprafata totala acoperita cu gheata care a rezistat cel putin un an a ajuns la doar 32%, fiind inlocuita cu straturi mai subtiri care se topesc usor in timpul verii arctice.
Fara calota glaciara apele Oceanului Arctic absorb mai repede caldura soarelui, in loc sa o reflecte, accelerand incalzirea globala.
vineri, 10 iulie 2009
Zodiacul floral.
Floarea-soarelui: persoanele nascute in zilele de : 1, 10, 19, 28
Bujor: persoanele nascute in zilele de : 2, 11, 20, 29
Papucul-doamnei: persoanele nascute in zilele de : 3, 12, 21, 30
Albastrea: persoanele nascute in zilele de : 4, 13, 22, 31
Iris: persoanele nascute in zilele de: 5, 14, 23
Mac: persoanele nascute in zilele de : 6, 15, 24
Orhidee: persoanele nascute in zilele de :7, 16, 25
Margareta: persoanele nascute in zilele de: 8, 17, 26
Trandafir: persoanele nascute in zilele de : 9, 18, 27
Fericirea este cea mai costisitoare curva.
Ce putem face daca vrem sa fim fericiti?
- Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.
- Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.
- Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.
- Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.
- Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.
- Sa" gradinarim" fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.
- Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.
- Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.
- Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.
- Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.
- Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.
miercuri, 8 iulie 2009
Speranta este un vis cu ochii deschisi.
Dragostea si compasiunea sunt necesitati, nu produse de lux. Fara ele, omenirea nu poate supravietui.(Dalai Lama)
Nu-ti fie frica de perfectiune: n-o s-o atingi niciodata. (Salvador Dali)
Singura diferenta intre mine si un nebun este ca eu nu sunt nebun. (Salvador Dali)
Facem sex cu un creier de barbat, dar iubim cu unul de copil, increzator, dependent, dornic de a da si primi afectiune.(Mircea Cartarescu)
Exista poezie fara filosofie, dar nu exista filosofie fara poezie. – Tudor Vianu
Nu exista fericire de care sa-ti amintesti, fara tristete. – Octavian Paler
Iubirea este arhitectul universului. – Hesiod
Viata fara dragoste este o umbra a lucrurilor care ar putea fi. – Necunoscut
Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece, daca incepem sa gandim, incepe sa ne fie frica. E o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin cuvinte. De aceea nu intrebi, faci. – Paulo Coelho
Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali. – F. M. Dostoievski
Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor. – Victor Hugo
Dragostea poate uneori sa fie magie. Dar magia poate fi uneori… doar o iluzie. – Javan
Intotdeauna exista ceva nebunie in dragoste. Dar intotdeauna exista ceva ratiune in nebunie. – Friedrich Nietzsche
Dragostea este o fiara care sta toata viata la panda si te ucide atunci cand iubesti cel mai tare. – Ionut Caragea
Aceste cuvinte sunt simple,pe intelesul tuturor,insa sunt pline de intelepciune si trairi.
Are we humans?
Boooring!
Va multumesc ca pierdeti 3 min din viata voastra super importanta citind postul meu ridicol!!!
Ps:Te iubesc:X
.
.
.
.
Ps la Ps:Live your life!!!
El si Ea,o iubire
El:un baiat caruia nu-i pasa de viitorul sau ,traind doar clipa... genul"bad boy",ii placeau fetele la moda,nu iubise niciodata,actuala lui iubita era "barbie"(din plastic,incapabila sa nutreasca un sentiment de iubire).Era chipes,inalt cu ochii de un azuriu ca marea,parul mai negru decat insusi intunericul iadului.
Ea:o fata,ii pasa numai de viitor uitand sa traiasca in prezent...era simpla,naturala,draguta,desteapta...vesnic indragostita de povestile de dragoste vazute la televizor.Avea parul lung ji ondulat,castaniu,ochii ei negri inspirau mister si dorinta de a vedea ce se afla dincolo de acea masca,o masca pe care o purta doar pentru ca nu vroia sa sufere.
Era luni,prima zi din anul scolar ,Ea clasa a 9-a iar El clasa a 11-a.Ea fericita ca isi revede colegii,ale caror chipuri le-a privit timp de 4 ani,era fericita.El cu prieteni lui fitosi ,radeau de un baiat mai grasut ,care venise cu mama sa...
"Cand te-am intalnit am gasit ce am vrut,un suflet cald ce asteptam demult."
Dupa terminarea discursului de incepere al anului scoalar,elevii au fost invitati sa intre in clase,Ea(se gandea cat demult a asteptat aceste clipe,cat de lunga i s-a parut vara ce tocmai se terminase),El(regreta ca nu va mai putea sa se trezeasca la ora 12,si ca se va certa mereu cu mama sa datorita absentelor de ordinul zecilor)...Amandoi erau abaturi,gandul lor era departe de imbulzeala creata la intrarea prea stramta,deodata Ea este impinsa de o fata nerabdatoare sa isi etaleze suncile pe hol.Soarta ,destinul,intamplarea a facut ca cei doi sa se ciocneasca ,corpurile lor erau contopite pentru prima data...El se intoarce(fara sa stie ca datorita acestui gest viata lui va curge intr-o alta directie)vroia sa ii spune cateva nimicului care l-a lovit...s-a intors...gura sa se deschide dar cuvintele numai ieseau...totul se rezuma la a o privi,privirea lui se inecase in marea de intuneric aflata in ochii Ei...pentru cateva secunde cei doi s-au privit,sentimente nemaitraite ii incercau dar momentul este intrupt de barbie care ii spune "Hai sweety in clasa"..
Este seara .amandoi erau in camerele lor,Ea rasfoia cartile primite,El era bantuit de acea privire care nu-i mai dadea liniste..simtea ca trebuie sa o mai vada macar o data...
A 2-a zi,amandoi erau la scoala ,Ea invata la parter,El la primul etaj...El statea in clasa,era galagie,profesorul se parrea ca nu va veni la ore,colegele sale isi povesteau cum si-au petrecut vacanta,dar lui nu-i pasa ,gandul sau parasise acea clasa demult,deoarece se indrepta spre ea.Pauza mare sosise ,intreaga lui fiinta ii cerea sa o caute pe acea fata asa ca isi lasa pasi in voia inimii,coboara treptele,cu fiecare pas simtea cum emotiile il cuprindeau,ii era teama ca ea nici nu-i va da importanta ...odata ajuns la capatul scarilor..o vede era Ea..avea un mers sigur si apasat,parea independenta,nepasatoare si greu de cucerit.Simturile lui au luat-o razna,pasii ei ii auzea deparca el era insusi podeaua ,o podea din flori calcate cu o talpa de diamant.Deodata ea ea dispare ,intrase in clasa,el iese din acea stare latenta ,unul dintre colegi lui tipase la el de vreo 3 ori dar el nu-l auzea pentru ca tot interesul lui era spre Ea.
"Si ce sa fac sti ca mi-e frica sa iubesc"
A 3-a zi,o zi de miercuri aparent obisnuita,dar nu si pentru El.Aseara o visase,iar de dimineata s-a hotarat ca e timpul sa puna capat relatiei sale cu barbie.Ajunge in liceu,pasii sai devin din ce in ce mai nesiguri,se hotaraste sa intre in clasa ei(fara sa-i pese ca nu cunoaste pe nimeni)...trece de pragul clasei,in ultima banca la fereastra era ea,isi scotea cartile din ghiozdan,era ata de fascinat de miscarile sale,de trupul ei vroia sa o atinga ba mai mult vroia sa o sarute cu toata fiinta lui.Aceste trairi sunt oprite de un tip,se pare ca erau prieteni ...acesta era cu Ea in clasa...se simtea binecuvantat putea sa vina mereu sa o vada ,avea un motiv,nu va parea un disperat.
"In ochii tai sunt si eu:
A 4-a zi.Acesta inchide usa casei sale,coboara scarile,cand ajunge la parter o zareste pe fosta ,aceasta nici nu il baga in seama,dar lui nu-i pasa pentru ca nu a iubito niciodata.In drumul spre liceu se gandea cum sa faca sa vorbeasca cu ea.. nu vroia sa mearga la prima ora,era o dimineata insorita asa ca se hotareste sa mearga in parc,unde sigur va gasi niste amici ocazionali cu care sa isi piarda un ceas din viata.Odata ajuns in parc ,se aseaza pe o banca,era singura goala,deoarece se pare ca in acea zi erau multi care nu aveau chef de ore.Sta singur cam 5 minute .se gandea ,se gandea la Ea...Gandurile lui sunt intrerupte de o voce inocenta de copil...Este libera?..El ridica privirea din pamant aceasta oprinduse arunci cand zaresti acei ochii,ochii datorita carora nu a avut pace timp de 3 zile.Vocea lui tremurand spune Da...Ea ii multumeste naiv fara sa stie ce se petrece inlauntrul lui...si se aseaza.In clipa in care ea se aseaza pe banca in mintea lui apare acel vis(el si ea erau pe o banca,se sarutau,zambeau,erau fericiti,se iubeau).
A 5-a zi.Se hoatareste sa isi faca curaj,vrea sa vorbeasca cu ea,o asteapta cand o cede ..i da buna ..se apropie de Ea si o saruta intr-o clipita...buzele Ei erau atat de reci,atat de amare atat de pline de venin...Ea il intreaba de ce a facut asta adreasandu-i si cateva cuvinte mai putin fumoase..El ii spune "Pentru ca te doresc,pentru ca mai facut sa simt sentimente atat de necunoscute de mine pana acum,dar ata de frumoase,de sincere, de bune".
Toata intamplarea a fost vazuta de diriginta fetei, o femeie realizata din toate punctele de vedere.Aceasta in pauza mare o roaga pe fata sa ramana si ii povesteste o intamplare..o sfatuieste sa nu intre intr-o astfel de relatie..pentru ca va suferi..De unde stia profesoare.?..stia pentru ca si ea trecuse prin aceleasi intamplari si fiecare cuvant spus fetei,era dobandit prin lacrimi...lacrimi fierbinti ce curgeau din niste ochi care nu doreau sa mai vada lumina..dar ea a trecut peste ,peste acea iubire atat de mare dar si atat de dureroasa.Ascultand cele spuse de profesoara fata realizeaza ca ea are dreptate si isi jura ca nu se va indragosti niciodata de El...un El mai dorit decat fructul oprit dar mai dureros decat insusi iadul....
Moulin Rouge.
The end!
Haluuuuu!Asta e un salut des intalnit la mine in clasa.Au trecut 5 zile decand "NOI"numai exista... pacat...Decand eu am intrat in coma ,si toate clipele petrecute cu tine ma lovesc ca niste cutite aruncate de un asasin profesionist,timpul,..Inca imi doresc sa iti spun :"Te iubesc!!!"dar numai pot ,deoarece aceste cuvinte imi sunt interzise in conversatia cu tine,asa cum sunt interzise toate celelalte sentimente frumoase si sincere pe care din pacate eu trebuie sa le ucid.De ce ?...Nici eu nu stiu ,stiu doar ca asa este mai bine...ca asa este corect ,pentru amandoi...Titlul acestui post este "EL".. nu stiu de ce l-am pus ,poate pentru ca dimineata cand ma trezesc ma gandesc la "EL" sau de fiecare data cand intru pe messenger sper ca ma va baga in seama...:-(.
Poate nici nu e bine sa postez asta.. dar asta simt si trebuie sa imi asum fiecare cuvant si fiecare gand ce are legatura cu "TINE".
Pentru ca:TE IUBESC:X!!!
PS:Don't worry..be happy:X
Nothing...
1.Despre faptul ca vine mult iubita si mult asteptata vacanta de vara:X
2.Ca mi-am dat seama ca unii baieti sunt de o mie de ori mai barfitori ca felete:-) )..(asta m-a intrecut si pe mine:-) )
3.Ca nu am chef de nimic ..and i'm very bored:-)
4.Ca am aflat ca in ziua de astazi, prieteni adevarati sunt mai rari decat dinozauri:-)
5.Am inceput sa cunosc o persoana minunata, cu care am ce vorbi si care are o mentalitate mult prea evoluata pentru specia sa mediocra(BARBATUL)
6.Nu stiu :-))
C'est la vie.
Bonjour!!!Cand ne nastem suntem...draguti,puri,ingerasi...parinti nostri vad in noi implinirea tuturor viselor pe care ei le-au avut,ei au deja un plan bine stabilit fara sa tina cont de ce vom vrea noi.Dupa parerea mea atunci ei sunt cele mai optimiste si cele mai naive fiinte,problema lor,asa sa revin cand suntem mici ne dorim sa fim mari,sa mergem la scoala,sa avem iubiti sau iubite,ne gandim cum va fi viata noastra...asa si ajungem la varsta adolescentei cand ne dam seama ca viata nu e asa frumoasa si colorata ba chiar e gri,ce moment trist,atunci semanam cu Lucifer,ne pierdem aripile pentru a ne tara prin mocirla unei vieti care devine din ce in ce mai grea,cu fiecare secunda trecuta,cu fiecare speranta spulberata de neputinta cu care Creatorul ne-a inzestrat si cu fiecare lacrima fierbinte ce strabate un obraz rece care la inceput e fin dar cu trecerea timpului devine brazdat de cicatrici lasate de fiecare greutate peste care esti nevoit sa treci.Si iata ca am ajuns la varsta la care nu iti mai ramane decat sa iti astepti finalul ca o floare plapanda zbuciumata si cutremurata de timpul necrutator care nu ne iarta pe toti,nici macar pe noi cele mai inteligente fiinte.Spun cele mai inteligente fiinte pentru ca asa suntem facuti sa credem,fara sa ne dam seama ca suntem la fel ca celelalte dobitoace cu care impartim "frumoasa" si "primitoarea" noastra casa.De ce suntem la fel?Pentru ca din pamant suntem facuti in pamant ne intoarcem...(ii cer scuze lui Charles Darwin...dar si el nu a fost decat un naiv care s-a multumit cu o zi de doliu national si cu un loc de veci langa Isaac Newton:-))
PS:Don't worry..be happy:-(
Life is not a dream!!!
Sincer acum ,privind la lumea de astazi imi dau seama ca toti oameni dar absolut toti fara cele mai mici exceptii ,s-au bagat macar o data in viala celorlalti ,de ce sa nu recunoastem?eu recunosc...ba chiar am dovedit-o prin postul anterior.:-)) Ce amuzant tocmai cand scriam fraza precedenta mi-am adus aminte de inceputul la melodia Loredanei."Loredana -Tzuki"...(cautati pe youtube).. Asa sa revin la subiect..
.Deci,concluzia:Traim intr-o societate in care oameni interactioneaza si cand spun oameni categoric ma refer la caractere si opinii diferite...
Morala:Nimeni nu-i perfect ...dar nici in halul asta:-))!!!
Hellooooooo!!!!!!!!!!
Buna!!!Azi am avut surpriza sa zaresc noi persoane pe blogosfera,care afirmau ."ca este la moda sa ai un blog".Draga persoana nu este la moda sa ai un blog ,chiar acum ceva vreme am vizionat o emisiune,"Parte de carte",in care se discuta despre bloguri ,mai exact daca blogurile se pot considera parte din literatura...Deci ,daca ele au ajuns in stagiul acesta inseamna ca sunt mai mult decat o tendinta,lucru pe care tu il intelegi mai greu ...Hmm sa ne gandim :De ce?..Sunt mai multe variante de raspuns avand in vedere persoana la care ma refer:
1.poate te crezi prea inteligenta pentru acest secol fara sa iti dai seama ca esti doar un"tocilar "nereusit
sau
2.sti ca mai multe persoane cunoscute de tine au blog si vrei sa faci si tu parte din aceasta categorie destul de selecta ,pot spune
sau
3.vrei sa te dai mare cu frustrarile tale..."aberatii"
sau
4.pur si simplu asa este firea ta si nu ai ce face :-)
etc...
Se pot spune mai multe despre tine sau despre voi,sincer de ce trebuie sa scri in primul post ca ti-ai facut blog,doar ca sa fi pe trend..Nu numai ca esti banal/a dar mai enervezi si alte persoane care au publicat lucruri interesante pe blogul lor ...
In loc de incheiere te intreb:De ce nu poti sa-ti vezi de viata ta fara sa te iei de alte persone???:-??
3 days...
Hy!!!Acest post este dedicat unor zile pe care mi-as dori sa le retraiesc...si mai exact ma refer la vineri ,sambta si duminica ,zile in care am fost prezenta la un curs incredibil despre metodele de educatie nonformala.A fost o experienta de neuitat avand in vedere faptul ca am cunoscut noi persoane ,ca am vazut la uni dintre profesori mei ce ce se ascunde dincolo de acel perete formal si am invatat sa invat razand:X...Instructori au fost foarte draguti si simpatici deoarece si ei respectau aceleasi reguli ca noi(sa aduca prajituri daca intarzie)...jocurile noi pe care le-am invatat sunt extrem de amuzante si energizante:X:X:XOfffff ce pacat ca s-a terminat ..but this is the life ...si tot ce e frumos se termina repede:-(
Take care:*
teama...
Iti este frica nu-i asa?Ca intr-o zi „Te iubesc” nu va mai fi pentru tine......si mie .Dar ce putem face...........nimic ,”let it be”. Cel mai important lucru e ca eu te iubesc pe tine acum si tu ma iubesti pe mine.... dar maine ma vei mai iubi?
...Hmmmm ....Posibil,singurul lucru de care sunt sigura e ca te voi iubi mereu ,poate nu la aceasi intensitate sau cu aceasi dorinta dar te voi iubi.Pentru ca daca peste 3 ani voi spun „l-am iubit” tot ce am scris aici ar fi o minciuna.Deoarece „ a iubi” nu are trecut ci doar prezent si viitor.Te iubesc.Te voi iubi.
De ce te iubesc?
Te iubesc pentru ca iubesc ca ma iubesti. Iubesc să aud când îmi zici că mă iubeşti şi iubesc când mă iei în braţe şi îmi zici că ţi-a fost dor de mine.Iubeesc fiecare zambet ,fiecare gest,fiecare privire,fiecare sunet provocat de vocea ta .Le iubesc pe toate ,pentru ca te iubesc pe tine si tu ma iubesti pe mine.Iubesc sa iti ceri iertare, sa gresesti deoarece asta ma face sa-mi dau seama ca esti real si nu doar un vis care se va spulbera cu prima raza de soare.Te iubesc.
clipe....
"Cand stai fara El e ca si cum un tir ar fi parcat in sufletul tau ".Ai simtit vreodata asta?Daca da inseamna ca acel El este persoana pe care o iubesti cel mai mult.Si nu doar o iubesti ,deoarece de iubit iti iubesti si bunicul ,unchiul ci Lui ii cunosti fiecare miscare ,fiecare gest fiecare gand,sti ce va face in urmatoarea clipa(asta e pentru mine iubirea).Dar oare azi poti sa mai crezi in aceasta iubire 'mare si nemuritoare'?Hmmmm greu de spus ...cand vezi atatea persoane care ieri si-au spus te iubesc unul altuia iar azi ii zaresti la brat cu altcineva?Mai exista iubire adevarata? ....:((
scrisoare de luv
♥ Draga Ecaterina™ ♥ ♥
Vreau sa iti spun ca am fost un prost ,mi-am dat seama de ce am avut dupa ce te-am pierdut.Asa isi incepe unul dintre cei mai amuzanti elevi din clasa noastra minunata:))),daca sunteti amatori de reclama probabil ca ati observat ca aceste randuri apartin uneia.Nu am putea vorbi de originalitate dar cu siguranta de un simt al umorului iesit din comun.Alti au copiat scrisoarea de pe internet mai exact Scrisori de dragoste.ro........cu ritualul preferat Copy and Paste,dar ce mai conteaza.Intradevar cea mai originala scrisoare a apartinut vesnicei indragostite ♥ Lady♥ -> D.A mea a fost mult decat ....:-J.Cel mai important lucru a fost faptul ca toti am ras si ne-am amuzat de ce metafore nemaintalnite putem concepe cu ajutorul unui numar generos de neuroni.. ..si o imaginatie demna de regizori Star Wars.