topbella

luni, 23 noiembrie 2009

Departe de valuri...



El te-a facut sa te simti bine. Si tot el te-a facut sa plangi dupa el. Mereu iti vin in minte imagini. Imagini care probabil ai vrea sa le uiti. Dar nu poti. Parca te urmaresc. Nu vor sa te lase in pace. Vor mereu sa iti aduci aminte de ceea ce ai facut, bine sau rau, cu ”el”. Poate nu e ”el” cu care vei ramane pentru totdeauna. Dar este ”el” al adolescentei tale. Asa crezi tu cel putin, dar poate chiar asa e. Amintirile, sentimentele care le-ati impartit iti raman mereu in minte. Te urmaresc. Parca cineva ar vrea sa iti tot aduci aminte de trecut si sa te faca sa plangi. Dar poate nu este asa. Poate… si acum zic poate, pentru ca e doar un poate, poate si el simte la fel ca tine. Poate si pe el il urmaresc amintirile. Dar nu ai de unde sa stii asta. Cand erati impreuna, lumea nu mai exista, timpul se oprea in loc. Erati doar voi doi. Tot ceea ce conta erau atingerile, saruturile, mangaierile. Tot ceea ce conta erati VOI. Dar acum acel ”voi” nu mai exista. S-a dus. Parca unul din voi a fost luat de valurile marii si dus in larg, in nemarginitul ocean. Dar valurile se si intorc. Cand acestea ajung din nou la mal, voi o sa va intalniti din nou. Cand tu vei pasi spre el, cautandu-l, o sa-l vezi stand pe plaja, cu un zambet trist pe fata, gandindu-se la ceea ce a gresit si ce iti va spune cand te va revedea. Dar tu, dupa timpul in care ai stat fara el, i-ai dus dorul si amintirile te-au urmarit, o sa uiti toate greselile facute in trecut. Si atunci timpul se va opri din nou. Si veti avea alte amintiri, alte trairi. Mai intense si mai profunde decat cele din urma. Si iubirea voastra va creste. Apoi, dupa toata iubirea pe care o veti imparti, el va fi luat de valurile marii, iar tu, crezand ca el te-a parasit, vei merge incet, incet pe plaja, pe malul marii, vei atinge apa si iti vei aduce aminte de primul vostru sarut, prima voastra mangaiere, prima voastra cearta… Si atunci va veni el, te va lua in brate si iti va promite ca nu va mai pleca niciodata. Iar tu il vei crede… Si veti fugi amandoi, departe de valurile si de spuma marii, care v-au despartit de atatea ori. Si va veti iubi. Si nimeni nu va mai putea sa va desparta.

Niciun comentariu: