In the name of friendship!

Va rog sa dati click pe acest link!!!!

I confess...

Il iubesc enorm,insa prezenta lui imi face rau.Imi doresc sa il tin in brate si sa il alint dar privirea lui este ca un pumnal ce imi strapunge balonul plin cu fericire.Undeva,candva ceva s-a schimbat,si nu tocmai in bine,probabil cuvintele rostite in momentele de furtuna inca mai rezoneaza in gandurile noastre si nu ne lasa sa fim fericiti.Ne iubim dar am uitat cum sa ne aratam ceea ce simtim.Nu vrem sa ne pierdem unul de celalalt ,dar fiecare zi ce trece ne indeparteaza si adanceste prapastia dintre noi.
Din punctul meu de vedere ceea ce simt fata de tine pe langa iubire este dezamagire.Ce insemna dezamagirea aceasta:
"Dezamagirea-i cand tot ce simti e un regret amarnic si chinuitor.Dezamagirea-i cand esti las,si plangi si te ascunzi de ce ti-e teama sperand ca o sa dispara.Dezamagita sunt cand simt ca nu mai am un rost in viata,cand nimeni nu mi-l mai ofera.Atunci ma simt dispretuita,si nu pot sa ma descarc,cand nimanui nu-i pasa si ma ascund intre cuvinte roase si tocite de timp,aceleasi cuvinte in care strig dupa ajutor,in care ma afund din ce in ce mai mult si simt ca se risipeste orice sens al vietii."
Te iubesc mult!Asta nu se va schimba niciodata...sau cel putin asta vreau.

Asculta mai multe audio Muzica

Multumesc!

Asculta mai multe audio Muzica

Ai simtit vreodata cum e sa fii gol in interiorul tau?Sa simti ca inima ta pulseaza doar sange,lasand izvorul sentimentelor sa sece?Stii cum este atunci cand un amalgan de sentimente macabre te cuprind,stergand ultimul zambet dupa chipul tau brazdat si plin de cicatrici,provocate de atata rautate?Cui ii poti spune ,impartasii trairile tale atunci cand ii urasti pe toti?
Raspunsul la ultima intrebare este:"Acelei persoane care nu te-a dezamagit niciodata,care a fost sincer cu tine si care ti-a impartasit drama lui.Din fericire in viata mea exista acea persoana ,si ii sunt profund indatorata pentru ca m-a ascultat.
Iti multumesc,Ene Razvan Theodor!

I

Timpul-materie infinita.

Vid!Te nasti din praf stelar aruncat pe urmele visului meu.Respiri libertatea si durerea creatiei.Simti cum briza oceanului de sentimente iti racoreste fiinta.Durerea trupeasca iti sfasie carnea, iar timpul te invita in jocul lui etern.Scancesti…Ceva e inauntrul tau si vrea sa iasa la suprafata.Iti asculti cu atentie gandul care urla in urechea constiintei tale.
Brusc, ceva s-a intamplat.Ai spus primul cuvant!Sufletul iti radiaza de fericire,iar corzile tale vocale vibreaza neincetat dand viata cuvantului mama.Da!Mama!Cuvantul care denumeste fiinta cea dulce si iubitoare creata din fericire si speranta de ingeri.Ochii ei albastrii in care te pierzi usor si sanii la care ai avut cel mai placut somn.Da!Mama...
Dar tu esti unic!Esti special si plin de magie.Mama ta este zeita noptii, iar tatal tau regele lumii.Soarele si Luna sunt parintii tai care te-au creat din praf de stele si sclipirea razei de aur a visului meu.Dar ai multe lucruri in comun cu oamenii obisnuiti.Ai fost obligat sa traiesti printre ei...sa le simti durerea,ura,egoismul si sa incerci sa le arati dragostea, fericirea si bunatatea.
Timpul nu te ocoleste,iar tu i te supui.Faci primii pasi spre cunoastere.Incepi sa intelegi omul si sa-i cunosti slabiciunile.Te mira faptul ca pentru ei tot ce conteaza sunt lucrurile care ii inseala, care le ofera o fericire aparenta si ireala.
Incetul cu incetul vrei sa cunosti iubirea.In tine se petrece un razboi intre indireferenta si flacara inimii.Ea este motivul pentru care sufletul tau nu e impacat.Speri cu tarie ca intr-o zi totul va fi asa cum vrea inima ta.Iubesti!Vrei ca sentimentul asta sa nu te paraseasca niciodata.Ca un mar verde,acru si putrezit sta gandul ca o vei pierde inchis cu lacat de argint in mintea ta intr-un spatiu mult prea mic.
O iubesti!Oamenii pot fii asa de naivi cateodata.Au atat de multe lucruri frumoase de daruit incat ti-ar fi greu sa crezi ca pot fii asa de uraciosi.Dar...lacomia si suferinta s-au asternut peste ei ca un strat gros de praf dintr-un pod vechi plin cu amintiri.
Cand o vezi simti ca timpul se opreste in loc.Te face sa zambesti si un cele mai grele momente si e acolo oricand ai nevoie de ea.Sa-ti spun sincer...si ea te iubeste.Se pierde de fiecare data cand iti intalneste privirea.Roseste.Asteapta ziua cand curajul va face o victima, tu sau ea, iar urmarea va unii doua destine.
Traiesti sub influenta iluziilor si presupusului.Iti lipseste curajul.Timpul, vechiul tau prieten, a incercat sa te maturizeze si sa te faca sa intelegi.Nu l-ai ascultat.A trecut peste tine incetul cu incetul.
Ea e tot acolo.Te-a asteptat multi ani sa-i spui ce simti si ce gandesti.Sentimentele voastre nu s-au sters odata cu trecerea timpului, dimpotriva s-au inatrit.Dar ea nu stie.Nu vrei sa stie.Esti grav bolnav, iar ea ar suferii enorm daca ar afla.
Ai ajuns la varsta la care in orice zi moartea isi poate face aparitia in casa ta ca un prieten vechi asteptat sa depanati amintiri din vremurile tineretii.Nu te temi.Stii ca te va atinge usor si suav cu coltii sai veninosi mult mai repede decat atunci cand adormi.Zilele trec...iti scrii trairile pe hartie pentru a nu se pierde.
Ziua cea mare a sosit.Exact cum te asteptai.Moartea a intrat in casa ta, stiind ca este asteptata.Pentru ea usa casei tale e mereu deschisa.Nu mai poti suporta oamenii .Sunt niste fiinte greu de inteles care se multumesc cu nimic.
Te-a sarutat usor, iar veninul iti patrunse in sange.Iti atingi inima si strigi:”Te iubesc!Imi pare rau!”Cazi...Timpul te jeleste miscandu-se incet.Flacara s-a stins si fluturii negrii zboara in negrul infinit.
Vid!Te nasti...Iar povestea se repeta mereu.Multi oameni isi pierd sperantele, isi pierd visele, pierd iubirea, pierd tot.Si asta doar din lipsa curajului.Nu va temeti de nimic si de nimeni.Ganditi-va mai intai la fericirea voastra si la persoana care inseamna pentru voi lumea intreaga.

Timpul nu se opreste in loc prentru nimeni...merge mai departe.Ca si curajul si frica ele sunt doar niste mici obstacole.Aveti incredere in voi si mai ales in iubire!