Merg doar pe strada, o strada pustie avand colturi de beton, sunt o poveste muta ce trece grabita pe langa vitrine de sticla neatinsa. Sunt blocata intr-un prezent nascut in trecut, intr-un trecut ce ma naste continuu. Sa ajung in viitor?
Sunt prizionera in exterior, in fizic, nu mai simt nimic decat rece. Baloane triste de sapun coboara peste mine in lanturi grele de argint. Erau candva usoare vise de copil, iar eu le-am pierdut. Am intarziat la intalnirea cu realitatea, nu m-am sincronizat cu oportunitatile vietii si iata, acum se razbuna pe mine.
Incerc sa fug spre adapost, dar lanturile ma tin bine. Viata mi se oglindeste in picaturi de apa moarta. Vad si simt in acelasi timp cum loveste asfaltul pasilor mei. Ai crede ca nu stiu durerea, caci ea se scurge spre vitrine, in interiorul in care eu nu mai pot ajunge. Dar plang si eu sub stele ascunse de lacrimi cenusii.
In secundele pustii calc singura pe bucati din mine rupte sub ploaia de vise cazute
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu