Revedere.

S-au vazut intr-o noapte racoroasa de aprilie...ea era putin agitata,dar la fel de fermecatoare ca atunci cand s-au vazut prima oara...A alergat spre ea ca un copil,nimic nu mai conta pentru el in acele clipe...parca timpul se oprise si cu toate ca mai era lume in jurul lui...doar pe ea o vedea...
S-a apropiat.Vroia sa-i vorbeasca sa-i spuna cat de mult i-a lipsit in tot acest timp...stateau indragostiti unul in fata celuilat,fara cuvinte,doar priviri
Incerca sa-i spuna prin cate a trecut de cand nu s-au mai vazut,dar nu reusea sa pronunte nici un cuvant ,prea multe se adunasera...nu stia cu ce sa inceapa,cu dezamagirile,cu bucuriile,cu greselile.Prea multe intr-un timp asa scurt.Ea nu mai era asa agitata,se calmase.Isi trimitea valurile spre el stergand din inima lui fiecare neliniste...parca ii soptea: "nu-ti face griji,o sa fie bine..." de cate ori nu mai auzise aceste cuvinte in ultimul timp...dar acum credea in ele mai mult ca oricand...
Cineva il striga:"hai,trebuie sa mergem..."
Se uita la ea...incerca sa-i multumeasca...dar tot ce a putut sa articuleze a fost: "ma voi intoarce"...Ii arunca o ultima privire si pleca...
In lunile ce au urmat s-au vazut des,el uneori era la fel de ingandurat ca in noaptea aceea,uneori era vesel,dar nimeni nu il intelegea mai bine,era ea,libera dar totusi a lui.
De cand s-au vazut ultima oara s-au intamplat multe in viata lui,a cazut si s-a ridicat de multe ori,bune,rele,datorita ei a inceput sa invete,sa treaca peste multe,astepta optimist fiecare clipa...cu tot ce avea sa-i ofere viata...si intr-o zi banala de iarna...a aparut ea,"marea" lui,zambetul ii revenise pe buze,si totul parea mai usor si mai frumos...se pierdea in bratele ei asa cum se pierdea in valurile marii,si fiecare mangaiere a ei avea darul sa-i alunge teama...
A inceput sa realizeze ca era ultimul lucru care ii lipsea pentru ca totul sa fie bine...Dupa multe lupte interioare isi gasise in sfarsit linistea pe care o cauta de atata vreme.
Dupa o scurta perioada,ea a fost cea care a trebuit sa plece,ramas singur se gandea la ziua in care o va strange iar la pietul lui,uneori un gand ii incoltea in minte,gandul ca ar putea ramane fara ea...inchidea ochii si parca o auzea soptindu-i la ureche :"doar pe tine te vreau",si zambetul ii revenea...

I'm back...

Salut!Dupa o perioada in care mi-am neglijat blogul,m-am hotarat ca ar fi timpul sa mai postez ceva.Enjoy!!!

Am invatat ca iubirea e mult mai mult decat se poate spune in cuvinte.
Fie ca mergem in pasi de dans,in pasi de uitare,
de delir sau nu mergem deloc.
Visam in fiecare secunda,cu fiecare regret care se aduna.
Respiram implinire si extaz prin toti porii chiar si cand valurile ne acopera.
Am invatat ca totul merita si regretele nu trebuie tinute inchise.Am invatat ca la final,decat sa ma intreb cum ar fi putut fi mai bine regret,ca am avut curajul sa o fac.


PS:Singura modalitate de a te elibera de ispita este sa-i cedezi.(Iubesc acest citat)

Este iubire....

Este iubire atunci cand:
-iti pasa mai mult de fericirea celui de langa tine;
-ai face totul pentru persoana iubita;
-singurul loc din lume unde iti gasesti alinarea sunt bratele lui/ei;
-ai muri doar ca el/ea sa traiasca;
-daca il/o pierzi simti ca te-ai pierdut pe tine;
-nu visezi sa fi alaturi de altcineva pentru ca el /ea este tot ce ti-ai dorit;
-esti orb atunci cand greseste;
-il/o vei ierta orice ar fi facut;
-simplul fapt ca il/o privesti te face cel mai fericit dintre pamanteni;
-vrei intotdeauna sa fi impreuna cu el/ea;
-totul iti aminteste de vocea si privirea ei/lui;
-atunci cand nu este cu tine simti ca pamantul te inghite;
-orice ar face/zice ,el/ea este totul pentru tine;
-te face sa te simti complet si nu iti poti imagina cum ar fi fara el/ea .

Ea … nu mai poate.

Spune-mi, cat timp a trecut de cand ai patruns ultima oara in necunoscut?
Cati ani ti-au alergat prin sange de cand ai uitat ca vantul plange?
Cate miliarde de secunde ti-au impietrit privirea de cand ai rupt din tine nemurirea?
Ce mii de vise a trebuit sa ingropi in zambete pretinse pana ai invatat sa traiesti intre suflete stinse?
Cata vreme ti s-a scurs printre riduri de cand stai ca femeia lui Manole inchis intre ziduri?
Spune-mi, cate luni de amintire am facut scrum de cand traim numai pentru acum?
Cati kilometri de decadere spirituala ne-au zburat prin credinta de cand am pictat toti zeii in culori de nefiinta?
Cate trenuri am privit trecand prin garile dintre mine si tine de cand am uitat ca cerul ne-apartine?
Ce distanta masurata in concept natang e in amandoi de cand am uitat ce-nseamna sa fim noi?
Cata libertate am legat in lanturi de norme din trecut de cand am invatat ca a fi liber inseamna a nu avea nimic de pierdut?

What we've done?

Oamenii refuza chemarile spre mai mult. Accepta neputinta ca o ipostaza a indeletnicirii obisnuite cu ceea ce inseamna sa traiesti. Uzura care se produce in ei insine odata cu trecerea timpului este la fel de ireversibila. Degradarea lor la nivel intelectual si spiritual ii departeaza cu totul de acel punct culminant al iesirii din pestera. Lumina nu exista pentru ei în formă pura, ci este o preluare a ceea ce se reflecta prin intermediul lucrurilor simple ce le guverneaza traiul. Se supun unui ritm alert, sunt incapabili sa vada noaptea luna si stelele, iar ziua albastrul cerului si soarele. Traiesc mecanic, fara o forta mobilizatoare, se complac in imitarea celui de langă ei care, la randul lui, il copiaza pe cel ce ii sta alaturi. Acest lant fictiv masperia. Nu vroiam sa fiu o za, nu vroiam să parcurg aceeasi cale. Imi era teama.

Rule the world!!!

El ma strangea de mana ca un visator. Era o atingere fina si ma ducea cu gandul la o liniste ce pornea din noi si se extindea in jurul nostru. Cand degetele lui se plimbau printr-ale mele, nu-mi doream decat sa zac pe o canapea alaturi de el in dimineti tarzii, lenese, boeme presarate cu raze de soare . Pasii mei corelati strangerii lui, deveneau mai usori ca si cum calcam pe o iarba nesfarsita si neprihanita. Mai bine zis pluteam detasata in stanga lui, simtindu-ma imbracata in materiale asemanatoare celor purtate de ingeri, paream in beatitudinea mea rupta dintr-o poveste si aruncata in peisajul acela doar ca sa ii fiu lui alaturi. Zeci de granite depaseam in gandirea universala cand imi era alaturi, iar cand pleca, le mai treceam o data ca să fiu sigura ca o să cunosc mereu drumul acesta pe care il vedeam al nostru.

Ce vreau eu in 2010 ?

Salut!A mai trecut un an din viata noastra si asa destul de scurta,dar anul acesta va fi unul  special( I hope so).Eu m-am hotarat sa fac o lista cu tot ce imi propun pentru acest an:

1 sa scot MAXIM din toate combinatiile( nu m-am  putut abţine )

2 sa ma reinventez

3 sa incerc sa devin o persoana mai buna

4 sa ii ajut mai mult pe cei dragi

5 sa ma combin cu 3 reprezentanti ai sexului masculin:-)( sper ca el nu o sa citeasca)

6 sa citesc cele  2 carti ,incepute dar neterminate

7 sa nu ma implic in conflicte

8 sa mananc mai putine porcarii:-)))

Stiu ca nu sunt multe, dar va fi un miracol daca le voi duce la bun sfarsit si pe acestea!

Ok Folks … That`s it for today !