What we've done?

Oamenii refuza chemarile spre mai mult. Accepta neputinta ca o ipostaza a indeletnicirii obisnuite cu ceea ce inseamna sa traiesti. Uzura care se produce in ei insine odata cu trecerea timpului este la fel de ireversibila. Degradarea lor la nivel intelectual si spiritual ii departeaza cu totul de acel punct culminant al iesirii din pestera. Lumina nu exista pentru ei în formă pura, ci este o preluare a ceea ce se reflecta prin intermediul lucrurilor simple ce le guverneaza traiul. Se supun unui ritm alert, sunt incapabili sa vada noaptea luna si stelele, iar ziua albastrul cerului si soarele. Traiesc mecanic, fara o forta mobilizatoare, se complac in imitarea celui de langă ei care, la randul lui, il copiaza pe cel ce ii sta alaturi. Acest lant fictiv masperia. Nu vroiam sa fiu o za, nu vroiam să parcurg aceeasi cale. Imi era teama.