Dragostea...Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Ratacind catre abis...

Merg doar pe strada, o strada pustie avand colturi de beton, sunt o poveste muta ce trece grabita pe langa vitrine de sticla neatinsa. Sunt blocata intr-un prezent nascut in trecut, intr-un trecut ce ma naste continuu. Sa ajung in viitor?
Sunt prizionera in exterior, in fizic, nu mai simt nimic decat rece. Baloane triste de sapun coboara peste mine in lanturi grele de argint. Erau candva usoare vise de copil, iar eu le-am pierdut. Am intarziat la intalnirea cu realitatea, nu m-am sincronizat cu oportunitatile vietii si iata, acum se razbuna pe mine.

Incerc sa fug spre adapost, dar lanturile ma tin bine. Viata mi se oglindeste in picaturi de apa moarta. Vad si simt in acelasi timp cum loveste asfaltul pasilor mei. Ai crede ca nu stiu durerea, caci ea se scurge spre vitrine, in interiorul in care eu nu mai pot ajunge. Dar plang si eu sub stele ascunse de lacrimi cenusii.

In secundele pustii calc singura pe bucati din mine rupte sub ploaia de vise cazute

Vreau sa...

Vreau... sa fiu un cal
Vreau... sa merg cu trenul.
Vreau... sa fie cald.
Vreau... sa plec, departe.
Vreau... ca lumea sa fie roz.
Vreau... sa pot zbura.
Vreau... sa fiu la mare.
Vreau... sa pot sa uit.
Vreau... sa nu mai existe durere.
Vreau... sa nu mai plang de tristete.
Vreau... sa nu-mi pierd increderea in mine.
Vreau... sa nu ma despart de el.
Vreau... sa ma iubeasca mult.
Vreau... sa fiu acum cu... CU TINE.
Vreau......

Story of a broken heart...

Ea? Ea era fata care candva adora sa stranga raze de soare intr-un borcan si in zilele ploioase sa le arunce prin jurul ei. Da, ii placea sa creada ca poate face asta.
Acum nu mai este ea, nu poate, refuza...
In fiecare zi este la fel. Se trezeste si sta putin in pat. Incearca sa-si demonstreze ca totul a fost un vis urat. Incearca sa-si dovedeasca cat de bine ii este... Dar se ridica din pat si se simte obosita. Se indreapta incet spre baie. Se uita in oglinda si isi spune ca nu este asa de rau... Isi da cu apa rece pe fata pentru ca stie ca o ajuta sa arate mai bine..cel putin asa crede ea. Mereu da drumul la apa inainte sa intre in cada ca sa fie potrivita. Isi da jos pijamaua si in timp ce apa curge se gandeste cat de mult ar vrea sa se duca tot impreuna cu apa si sapunul.
Se gandeste ce bine ar fi ca atunci cand te stergi cu prosopul sa iti stergi si sufletul...cum pe corp nu mai ramane apa asa sa nu mai ramana in tine suflet.
Dupa ce termina se duce in fata dulapului. De obicei statea sa se gandeasca cum va arata in fiecare zi dar nu, nu si acum. Acum pune mana pe ceva la intamplare. Inainte se interesa cum va fi vremea ca sa stie cum sa se imbrace dar nu, nu si acum. Acum nu mai simte nimic din exterior...Acum nu mai culege raze de soare ci trece neobservata printre ele.
Se duce in fata oglinzii si se uita adanc la ea. Deloc nu ii place sa se machieze vara dar o face... o face pentru ca stie ca daca are rimel nu va plange. Nu vrea sa se intinda si sa se uite lumea ciudat la ea.
Isi ia geanta care candva era preferata ei. Credea ca o reprezinta. Acum nu ii mai place. S-a stricat exact cand toata fiinta ei s-a transformat intr-un refuz. Acum nu-i mai place nimic...
Iese din casa sub pretextul ca se intalneste cu prietenele si mananca cu ele. Ai ei sunt incantati cand vad ca a inceput sa iasa din casa si nu mai plange. Dar ei nu stiu ca ea nu face asta.Si numai cand iese cu cineva mananca pentru ca singura nu poate si chiar uita.
In aproape fiecare zi cate un prieten ii spune :"timpul le vindeca pe toate", "asta e, mergi mai departe" , "ti-a spus nu in fata. Ce mai vrei?". Si ea le da dreptate si spune ca maine se va simti la fel de bine cum se simte el. Iarasi el... Unii sunt draguti cu ea si o alimenteaza cu sperante; ii povestesc prin ce au trecut ei si cum s-a rezolvat totul cu un final fericit. Altii sunt realisti si ii spun sa deschida ochii sa vada fericirea care trece pe langa ea pentru ca el nu merita.
Ea ce crede? Ea nu crede nimic. Ea ar vrea sa se culce si sa doarma cu zilele. Sa se trezeasca si sa nu-si mai aduca aminte nimic. Dar cum? Ea nu vrea. Asta e problema. Nu vrea un tot fara el. Nu vrea sa uite asa cum el a putut sa o faca. Nu vrea sa "nu mai vrea".
Ea? Ea vrea sa adune iar raze de soare dar cum sa faca asta cand nu le mai vede? Cum sa faca asta cand este furtuna? Cum sa uite de data de 23 si de iarna cu el? Cum sa nu traiasca vara cu el? Cum sa faca toate astea cand isi aminteste ca si el a spus o data " imi imaginez cum va fi fara..."?
Cum sa faca toate astea cand ea stie, simte cum e fara...

Eu aici,tu acolo...niciodata noi!

Jocuri Moda Pt Fete Tinere

Jocuri Moda Pt Fete Tinere

Leapsa de la Roxxx

In ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi?
Cal.

Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă?
Persoanele iubite.

Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?
Personalitatea.

Care-i culoarea preferată pentru haine?

Negru.(stiu ca este nonculoare)

O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi?

Emiratele Arabe Unite

Citatul/zicala preferată:
Fi tu insuti schimbarea pe care vrei sa o aduci in lume.

Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci?
Sa pot canta.
Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul?
As sta cu EL.
Mai departe celor din blogroll.

Departe de valuri...

El te-a facut sa te simti bine. Si tot el te-a facut sa plangi dupa el. Mereu iti vin in minte imagini. Imagini care probabil ai vrea sa le uiti. Dar nu poti. Parca te urmaresc. Nu vor sa te lase in pace. Vor mereu sa iti aduci aminte de ceea ce ai facut, bine sau rau, cu ”el”. Poate nu e ”el” cu care vei ramane pentru totdeauna. Dar este ”el” al adolescentei tale. Asa crezi tu cel putin, dar poate chiar asa e. Amintirile, sentimentele care le-ati impartit iti raman mereu in minte. Te urmaresc. Parca cineva ar vrea sa iti tot aduci aminte de trecut si sa te faca sa plangi. Dar poate nu este asa. Poate… si acum zic poate, pentru ca e doar un poate, poate si el simte la fel ca tine. Poate si pe el il urmaresc amintirile. Dar nu ai de unde sa stii asta. Cand erati impreuna, lumea nu mai exista, timpul se oprea in loc. Erati doar voi doi. Tot ceea ce conta erau atingerile, saruturile, mangaierile. Tot ceea ce conta erati VOI. Dar acum acel ”voi” nu mai exista. S-a dus. Parca unul din voi a fost luat de valurile marii si dus in larg, in nemarginitul ocean. Dar valurile se si intorc. Cand acestea ajung din nou la mal, voi o sa va intalniti din nou. Cand tu vei pasi spre el, cautandu-l, o sa-l vezi stand pe plaja, cu un zambet trist pe fata, gandindu-se la ceea ce a gresit si ce iti va spune cand te va revedea. Dar tu, dupa timpul in care ai stat fara el, i-ai dus dorul si amintirile te-au urmarit, o sa uiti toate greselile facute in trecut. Si atunci timpul se va opri din nou. Si veti avea alte amintiri, alte trairi. Mai intense si mai profunde decat cele din urma. Si iubirea voastra va creste. Apoi, dupa toata iubirea pe care o veti imparti, el va fi luat de valurile marii, iar tu, crezand ca el te-a parasit, vei merge incet, incet pe plaja, pe malul marii, vei atinge apa si iti vei aduce aminte de primul vostru sarut, prima voastra mangaiere, prima voastra cearta… Si atunci va veni el, te va lua in brate si iti va promite ca nu va mai pleca niciodata. Iar tu il vei crede… Si veti fugi amandoi, departe de valurile si de spuma marii, care v-au despartit de atatea ori. Si va veti iubi. Si nimeni nu va mai putea sa va desparta.