O zi din viata lui Narcis...(part 1)

 

Narcis ,mitul ce a dat o noua notiune "cea de narcisist".Esti tu oare un mic sau un mare Narcis?Raspunsul e sigur da,deoarece toti avem in adancul sufletului nostru o mica particica rupta din el si ascunsa in noi.Iubim sa ni se faca complimente, iubim sa ne privim in oglinda si sa ne contemplam imaginea:Ne iubim pe noi!Dar oare il iubim pe cel de langa noi?Sau doar iubim :imaginea noastra reflectata prin spectrul lui,Eul nostru vazut de el.Acesta ajunge oglinda noastra care ne spune ca noi suntem cei mai frumosi din lume iar noi ajungem sa iubim imaginea din oglinda nu oglinda.Dar oglinda aceasta va reflecta mereu aceasi imagine ,mereu aceleasi complimente si noi ne vom plictisi, vom cauta alta .Cea ce ne place sa auzim de la idolul nostru sunt laudele la adresa noastra si adesea autoportretrul nostru social retusat  in asa fel incat sa ne flateze .Ceea ce e fardul pentru infatisarea noastra fizica este si simulatia si disimulatia-incosntienta sau constienta-pentru portretul nostru moral.In iubire pozam ca in fata aparatului de fotografiat si suntem in stare sa transfromam partenerul nostru de viata in 'photoshop' pentru ca poza sa fie cat mai reusita.

De aceea sufletul lui Narcis este atat de pustiu si rece ,deoarece nu va simti niciodata caldura contactului sufletului sau cu un alt suflet.El va tinde mereu sa se intoarca la eul sau,pe care il va omagia asemeni unui zeu tot restul zileleor.

PS:Te iubesc,Narcisistule!

My best:X

Acest post este dedicat lui,un baiat amuzant ce reuseste sa ma faca sa zambesc de cate ori am impresia ca imi este imposibil sa o fac.Il cheama Mickey,si este una dintre persoanele pe care le pretuiesc cel mai mult pentru simplul fapt ca :e asa cum vrea el sa fie nu cum vor alti ,este matur,este amuzant,este talentat si lipsit de defectele societataii contemporane(ura,invidie).

Poza de mai sus este poza noastra si numai a noastra.Dar ca sa incep cu inceputul trebuie sa o iau de la inceput :el este cu 4 zile mai mare ca mine,posibil pe el il cunosc de cel mai mult timp dar destinul a facut in asa fel incat sa il pot cunoaste cu adevarat in urma cu un an,acum imi place la nebunie sa imi petrec timpul cu el si de aceea am considerat ca este vital sa ii arat cat de mult inseamna pentru mine.Randurle de mai jos nu imi apartin dar sunt pentru Tine Mickey:

Prietenul adevărat e cel care nu te judecă,
E cel care ştie cine-ţi aduce lacrimile şi cine-ţi pictează zâmbetul.
E cel care e alături de tine în cele mai bune momente şi în cele mai oribile coşmaruri.
E acel care atunci când eşti trist, ştie să-ţi facă lacrimile să sece.

Prietenul adevărat e cel care ştie ce să-ţi spună pentru a-ţi da un vizor de speranţă.
E cel care ştie atunci când căzi să-ţi dea mâna,dar uneori te lasă să te ridici singur.
E acela care te cunoaşte şi nu vrea ori speră să te schimbi vreodată .
Te iubeşte pentru fiecare clipă petrecută alături de el, cu bune şi rele.
Şi e alături de tine pentru a-ţi bucura sufletul.
Prietenul adevărat e acela care ştie să ierte, dar şi să ceară iertare.

Cel ce nu te abandonează nicicând,
Ce-ţi face aripile să crească,
Care crede în tine înaintea nimănui.
E acela care-ţi spune adevărul indiferent cât de dur ar fi, pentru că urmează să te vindece şi să-ţi dea umărul sau.
Prietenul adevărat e o persoană care nu te lasă, nu te abandonează, nu te trădează. Nu e trufaş ori egoist. Răbdător şi iubitor. Sfătuitor şi mereu lângă tine.

Nu-l lasă să plece, căci la sfârşit e întuneric .. şi mult rece .

Here i am!!!

             Sunt aici,poate nu am vrut poate nu mi-am dorit asta dar iata-ma,in lumea asta plina de ura ,suferinta ,durere dar si fericire, zambete ,iubire.Nu am ales niciodata daca vreau sa fiu aici,acest drept mi-a fost refuzat la nastere,poate ca a fost mai bine asa sau poate ca nu.Ce putem face noi acum ?Nimic.Trebuie doar sa ducem la sfarsit ce am inceput sau mai bine spus ce au inceput alti pentru noi  si apoi ne-au lasat aceasta povara/dar.

            Suntem oameni si nimic mai mult,suntem niste schite realizate de Marele autor iar bataile inimii noastre sunt doar mazgalituri,sentimentele doar umbre creionate perfect ,viata nu este o stiinta ci o arta asa cum spunea si Samuel Butler.Atunci daca viata e o arta si noi nu avem talente artistice de inalta clasa ce ar trebui sa facem?Sa ne lasam in voia creionului ,sa plutim pe valurile indiferentei asteptand urmatoarea linie pusa pe hartie?Nu!Trebui sa invatam ,chiar daca nu avem aceste talente artistice trebuie sa le imitam :Daca vei juca rolul unui artist vei deveni unul ;trebuie sa ne metamorfozam in  mari pictori ce isi vor face tabloul vieti in multe culori ce nu il vor lasa doar in stagiul de schita.Dar sa nu uitam niciodata ca in esenta suntem tot noi,acei oameni lipsiti de talent dar care nu au vrut sa renunte la lupta.

PS:Te iubesc:X!

Happy birthday to me:X

Buna :X!Azi este ziua mea,implinesc 17 ani!Ma rog dar asta nu este important,cel mai important lucru este ca am aflat ca inca mai exista persoane care merita sa le iubesti ,sa le respecti irevocabil si neconditionat.Le multumesc mult ca exista :X!!!Va iubesc :X!!!

Broasca si scorpionul...

Un scorpion care dorea sa treaca un rau a rugat-o pe broasca:
- Ia-ma si pe mine in spinare.
- Sa te iau in spinare! a raspuns broasca. Nici nu te gandi! Daca te iau in spinare, dupa cum te stiu, ai sa ma intepi si am sa mor!
- Nu fi proasta, i-a spus atunci scorpionul. Nu-ti dai seama ca, daca te intep, ai sa te duci la fund, iar eu, care nu stiu sa inot, am sa ma inec?
Cele doua vietuitoare au mai vorbit astfel o vreme, iar scorpionul s-a dovedit atat de dibaci, incat broasca a primit sa-l treaca pe malul celalalt. L-a luat, asadar, pe spinarea ei, umeda si lunecoasa, i-a spus sa se tina zdravan si a pornit sa treaca raul.
Cand au ajuns la mijloc, unde apa este mai adanca, scorpionul a intepat-o pe broasca. Aceasta a simtit cum otrava ii patrunde in trup si a inceput sa se duca la fund, cu scorpion cu tot.

- Vezi! Ce ti-am spus eu? Ce-ai facut?

"- N-am ce face, a raspuns scorpionul, inainte de a fi inghitit de apa rece a raului. Asta mi-e firea."

...

Umblam pe strazi cu frig de vinovatii
iar eu credeam ca sunt simple basfemii
Fugeam spre raza ultimului apus
- era doar un nor al unui eu nespus


Toama e aici...

Back again!!!!!!!!

Merhaba!M-am intors,nu ca a-si fi plecat pe undeva dar timpul nu mi-a permis sa mai dau frau liber imaginatiei si sa postez ceva pe insipidul meu blog.Astazi au plecat de dimineata bulgari si turcii,le voi simti lipsa dar nu asa de mult ca anumite personalitati care ne-au onorat cu prezenta pe parcursul proiectului.Deja sunt rea si nu imi place,oricum proiectul a fost un real succes deoarece am avut ocazia sa intalnim persoane ce au traditii ,obiceiuri si moduri de gandire defirite de ale noastre.Asta este tot ce e frumos se termina repede,poate mult prea repede cateodata.Viata merge inainte.Chiar acum m-am hotarat sa postez in zilele urmatoare momente si amintiri,astfel si cei care nu au fost implicati in micul nostru proiect vor vedea ce au pierdut si poate data viitoare se vor implica si ei.