Goodbye, my lover!

"Cel mai bine e sa il las in pace".Gandul acesta o bantuia de cateva zile,stia ca o posibila despartire de el i-ar aduca multa suferinta,dar il iubea prea mult si stia ca ea nu ii poate oferi dragostea de care el are nevoie.Ea era mult prea imatura ,nepregatita pentru o relatie atat deserioasa asa cum el isi dorea.Probabil asta este si principalul factor ce a facut-o sa ia aceasta decizie.Si s-au intalnit,au vorbit,s-au sarutat,s-au privit.
Nu stia ca avea sa fie ultima imbratisare, ultima privire, ultima conversatie dintre ei. Spera sa-l vada, urmatoarea zi, dar n-a fost sa fie. N-a venit, n-a sunat-o, nu i-a raspuns, n-a mai cautat-o.
Si ea murea. Incet, fiind torturata de tacerea lui. De tacerea pe care el ii promise ca n-o va avea. Si-a incalcat promisiunea. Nu era vina lui. Era a ei. Doar a ei. Ea-l distrugea si mai tare, ea distruse totul cu venirea ei, in viata lui. Trebuia sa-si vada de viata ei. Era urata, dar perfecta.
Si totusi, mi-e greu s-o vad murind in fiecare zi, putin cate putin. S-o vad stingandu-se sub ochii mei, fara sa o pot ajuta. Mi-e greu s-o vad cazand tot mai jos, zi de zi, fara a se ridica, fara a zambi, fara a trai. Ma doare, ma face sa-nebunesc vazand-o asa, pentru ca ea… e o parte din mine. O parte muribunda, paralizata de o tacere sfasietoare…